Celebrul poet francez Charles Baudelaire spunea că viaţa nu are decât un singur farmec: farmecul jocului. În definitiv ce este joaca? Unii spun că este prima activitate a unui om. Alţii dau definiţii exacte, trecute în tot felul de dicţionare explicative. Eu spun că joaca este orice activitate distractivă care generează plăcere, practicată îndeosebi de copii. În mintea copiilor jocul poate fi ceva magic sau chiar supranatural. Uneori pot deveni într-o clipă un Făt-Frumos, o Ileană Cosânzeană sau chiar un zmeu. Alteori prin joaca lor copiii stimulează activităţile celor mari, dorind parcă să crească mai repede. Indiferent de tipul jocului practicat, acesta va avea ca rezultat creşterea inventivităţii copiilor, a abilităţilor fizice şi intelectuale şi, nu în utlimul rând, dezvoltarea armonioasă a corpului lor.
Dar care sunt locurile de joacă preferate ale copiilor? Sau mai bine zis care ar fi locul de joacă ideal pentru aceştia? La prima vedere răspunsul la aceste întrebări este deosebit de simplu. În primele luni de viaţă nu poate fi un loc de joacă mai bun decât în braţele părinţilor sau în pătuţul plin de jucării viu colorate, mai mult sau mai puţin zgomotoase. Nu pot să-mi imaginez un bebeluş care să se joace într-o sală de internet sau pe un teren de rugby.
Pe masură ce trec anii, locul de joacă al copiilor îşi lărgeşte dimensiunile, devenind din ce în ce mai neîncăpător. Ei doresc, prin joaca lor să cunoască toată casa sau, eventual, toată curtea. Apoi, încet-încet, cu o oarecare timiditate copiii îşi extind locul de joacă în toată zona în care locuiesc. Unii dintre ei, mai visători şi poate mai capabili se pot juca “în trecut”, luptând în Sarmisegetusa ca Decebal, la Călugăreni ca Mihai Viteazul, la Podu Înalt ca Ştefan cel Mare sau, de ce nu, în pădurile din Nottingham ca Robin Hood.
Alţi copii mai inventivi îşi găsesc locul de joacă, virtual desigur, pe diverse planete din Univers devenind marţieni sau făcând parte din cine ştie ce poveste SF în care nava lor spaţială, în realitate o ladă stricată sau o cutie de carton modificată, eşuează pe o planetă necunoscută şi plină de pericole dintr-un colţ uitat de Univers.
Copiii mai talentaţi îşi imaginează că prin joaca lor pot deveni celebri. Astfel locul de joacă ideal este terenul de fotbal pentru un viitor Hagi, îmbrăcat desigur cu un tricou mult prea larg şi având scris pe spate cu o mână tremurandă de emoţie numărul 10. De asemenea, locul de joacă ideal pentru o fetiţă poate fi o scândură lată de 10 cm pe care să îşi închipuie că va deveni o viitoare campioană olimpică precum Nadia Comăneci.
Adevărat este şi faptul că unii copii au ca loc de joacă preferat un scaun! Da, un scaun pecare stau având în faţă un computer prin intermediul căruia sunt conectaţi în permanenţă cu prietenii, cu noutăţile, cu aproape toată planeta. Şi ajungând aici trebuie să spunem cu mult realism că da, planeta noastră, Terra, este locul de joacă ideal pentru toţi copiii lumii. Şi de aceea, atât copiii cât şi adulţii, mai în joacă, mai în serios, ar trebui să o păstreze cât mai curată şi îngrijită pentru ca şi copiii copiilor noştri să aibă un loc de joacă potrivit.
Atunci când vom fi bunici şi vom privi la jocurile celor mici reamintindu-ne cu plăcere de propria copilărie este bine să nu uităm să ne prindem şi noi în jocul copiilor pentru că aşa cum spunea Brâncuşi, când vom înceta să mai fim copii, vom fi murit de mult!
