Justificarea proiectului

Motto: „În definitiv, în lume nu există decât o singură problemă: cum să răzbaţi? cum să ajungi la larg? cum să sfărâmi crisalida şi să devii fluture?“
(Thomas Mann)

"Copilăria reprezintă perioada vieţii omeneşti de la naştere până la adolescenţă" - aceasta e definiţia pe care o oferă DEX-ul. Dar simţirile omeneşti, viaţa şi tot ce presupune ea nu se limitează la cuvinte simple, reci pe care le găsim într-un volum cu pagini multe, aşezate ordonat care şi-ar dori să exprime ceea ce nimeni n-ar putea-o face vreodată. Sentimentele nu se scriu, ele se trăiesc! Copilăria e cea care depăşeşte graniţele vârstei, înălţimii sau ale cunoştinţelor...ea e doar zâmbet, lumină, inocenţă, iubire, dăruire... reunind cele mai nobile sentimente. Te naşti copil... să ştii să trăieşti ca atare şi mai ales să ştii să mori copil... E uimitor, însă, raportându-ne la prezent, cum simple tehnologii care azi sunt, iar mâine nu, reuşesc să eclipseze această înaltă formă de a trăi, căci am ajuns să vorbim despre „copilăria de ieri” şi „copilăria de azi”. Cert este că, indiferent de timp şi spaţiu, aceasta nu ar trebui nicicând să se efemerizeze. Copilăria e veşnica flacără aprinsă care luminează locuri întunecoase ce-ascund adesea inimi bogate-n emoţii şi credinţe.
Lipsa unui loc de joacă în care copiii să se desfăşoare - în care să alerge, care să permită imaginaţiei să zboare, în care să li se deschidă minţile, sufletele şi care să-i facă să dăruiască zâmbete... zâmbete sincere şi inocente - aceasta reprezintă una din problemele cu care se confruntă Municipiul Tecuci, pe care câţiva dintre noi am hotărât să nu o lăsăm la nivel de observare şi constatare (Mă gândeam deunăzi: „Oare de ce nu se găseşte cineva să facă lucrul ăsta?”. Apoi mi-am dat seama că şi eu sunt cineva). Dăruind fericire vom avea parte de ea şi îi vom determina pe ceilalţi, la rândul lor să se preocupe de bunăstarea aproapelui, formând astfel un „lanţ viu” din care, în cel mai fericit caz, nu vom ieşi niciodată.
Acestea fiind spuse, în speranţa că vom putea aduce un strop de bucurie în sufletele unor copii şi vom realiza un lucru benefic pentru comunitate, membrii proiectului „Zâmbet de copil” îşi propun demararea unor activităţi care să aibă în vedere:
ü Amenajarea unor spaţii de joacă (numărul lor fiind unul foarte redus la ora actuală) care să fie nu numai un mijloc de divertisment pentru cei mici, ci şi o modalitate de a-i determina pe aceştia să comunice, să-şi dezvolte spiritul creator.
ü Contracararea unui fenomen frecvent astăzi, petrecerea unui timp îndelungat în faţa calculatorului, ceea ce duce la izolare, limitarea cunoaşterii şi nu în cele din urmă, la afectarea sănătăţii.
ü Amplasarea locurilor de joaca în locuri accesibile tuturor copiilor, în medii adecvate astfel încât, siguranţa acestora să nu fie pusă sub semnul pericolului nicio clipă.
Justificările menţionate anterior reprezintă o sinteză a ceea ce sperăm să realizăm prin demararea acestui proiect pe care ni-l dorim finalizat ca fapt şi nu ca idee.
„Visele se materializează în fapte reale. Faptele generează iarăşi vise, iar interdependenţa lor dă naştere celei mai înalte forme de a trăi.” (Anais Nin)