Copilăria este acea perioadă fantastică plină de iluzii în care stelele îţi stau în palmă, iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine, copilule cu suflet deschis şi cu mintea limpede.
Regret lipsa de griji a copilăriei, dar mă bucur că voi avea un cuvânt de spus, că voi avea responsabilităţi.
Regret inocenţa copilăriei, dar ştiu că viaţa nu este roz, că oamenii sunt buni şi răi şi că pentru nimeni nu a fost un glob de sticlă colorat în care să poată trăi ferit de tot răul din lume.
Regret sinceritatea şi simplitatea relaţiilor cu prietenii, dar mă bucur de profunzimea noilor relaţii care se vor crea.
Duc dorul inocenţei copilăriei, dar mă bucur că în această nouă lume mă voi descoperi pe mine, cel din adâncuri, voi încerca să mă cunosc cât mai bine, să aflu ce îmi place la mine sau ce defecte am, ca orice om, să lupt pentru a deveni cineva cu care să mă mândresc şi să fiu mulţumită.
Regret lumea fantastică a poveştilor şi a jocurilor diverse ale copilăriei şi încă nu ştiu dacă să renunţ definitiv la ea sau s-o păstrez bine ascunsă într-un colţişor şi atunci când voi fi dezamăgită de lumea reală să mă pot refugia în ea, ca să-mi amintesc acea lume plină de fantastic şi de vise.
Ca orice lume fantastică, resursele ei sunt inepuizabile, aşa că sper să-mi ajungă toată viaţa.
Privind în urmă mă cuprinde o nostalgie a primilor ani de copilărie şi sunt atât de departe de copilărie şi de jocurile magice pe care le jucam cu prietenii….
Oare este întâmplător că cele mai frumoase amintiri sunt legate de această perioadă a copilăriei?...Nu poate fi decât un răspuns: “Nimic nu e întâmplător”.
Aruncăm la coş uneori toate amintirile şi în momentul în care le descoperim observăm că nu suntem singurii din Univers şi mai ales că tot ceea ce trăim au mai trăit şi alţi copii, că istoria se repetă.
Regret lipsa de griji a copilăriei, dar mă bucur că voi avea un cuvânt de spus, că voi avea responsabilităţi.
Regret inocenţa copilăriei, dar ştiu că viaţa nu este roz, că oamenii sunt buni şi răi şi că pentru nimeni nu a fost un glob de sticlă colorat în care să poată trăi ferit de tot răul din lume.
Regret sinceritatea şi simplitatea relaţiilor cu prietenii, dar mă bucur de profunzimea noilor relaţii care se vor crea.
Duc dorul inocenţei copilăriei, dar mă bucur că în această nouă lume mă voi descoperi pe mine, cel din adâncuri, voi încerca să mă cunosc cât mai bine, să aflu ce îmi place la mine sau ce defecte am, ca orice om, să lupt pentru a deveni cineva cu care să mă mândresc şi să fiu mulţumită.
Regret lumea fantastică a poveştilor şi a jocurilor diverse ale copilăriei şi încă nu ştiu dacă să renunţ definitiv la ea sau s-o păstrez bine ascunsă într-un colţişor şi atunci când voi fi dezamăgită de lumea reală să mă pot refugia în ea, ca să-mi amintesc acea lume plină de fantastic şi de vise.
Ca orice lume fantastică, resursele ei sunt inepuizabile, aşa că sper să-mi ajungă toată viaţa.
Privind în urmă mă cuprinde o nostalgie a primilor ani de copilărie şi sunt atât de departe de copilărie şi de jocurile magice pe care le jucam cu prietenii….
Oare este întâmplător că cele mai frumoase amintiri sunt legate de această perioadă a copilăriei?...Nu poate fi decât un răspuns: “Nimic nu e întâmplător”.
Aruncăm la coş uneori toate amintirile şi în momentul în care le descoperim observăm că nu suntem singurii din Univers şi mai ales că tot ceea ce trăim au mai trăit şi alţi copii, că istoria se repetă.
